mizilicurile nu-s ceea ce par. dacă nu e asta, atunci nu știu ce e. strașnice mizilicuri.
December 20, 2010
-
infiNIIti
poate sunt eu bătrână la cap, rotundă la suflet ca luna asta plină, poate, e posibil, nu zic nu, de fapt e probabil, că posibil am stabilit prin argumente sintetice a priori acum un milion de ani, când eram doar un fel de pârț interstelar.
ei, și totuși, azi, tocmai azi, de ce azi?, mi-am amintit de magazinul infinity din orașul meu, și el bătrân, orașul (și câinii). magazinul infinity (pronunțat cu accent pe penultima silabă - in-fi-NIII-ti), mama și tata universului comercial al anilor mei ‘90, de unde mi-am cumparat caseta cu ace of base si jordi, de unde știu sigur că buni marga mi-a luat primul walkman philips, cel mai verde și cel mai șmecher din cuartal (sau cvartal, dacă preferați ortografia, frumosului), de unde tatăl meu mi-a cumpărat primul creion mecanic faber pe care l-am iubit ca pe un băiat care nu e de nasul tău, cu atacuri de panică dese de frică să nu-l pierd, de unde am închiriat filme pe vhs, filme pe vhs, FILME PE VHS, de unde mai luam câte o gumă de șters sau un stilou corector când am dat în patima papetăriei (ca să zic așa) și de unde mama mi-a luat stiloul roșu cu neasemuite calități de mojo, pe care l-am uitat în bancă atunci când am dat admiterea la liceu, de stres și borș pe nas, acest magazin, sau univers magazinar, sau univers, până la urmă, a venit în casa a 9-a a capului meu, tocmai azi.
poate vrea să-mi spună că sunt bătrână. ca o stână.
